Atentie! Declar pierdut "programul de tara”!

Analiza lui Sorin Rosca Stanescu

La mult timp de la inscaunarea sa in fruntea statului, dupa mai multe peregrinari pe meleaguri romanesti si straine, Nicusor Dan a revenit la Cotroceni. Pentru a ne declara senin ca nu dispune de „un program de tara”. El ii spune „plan”. Program sau plan, regreta ca nu i-a cazut din cer, aterizand pe biroul sau de presedinte numit al Romaniei.

Acest fapt este, in sine, cu adevarat uluitor. Cum sa conduci un stat, indeplinindu-ti atributiile conferite de Constitutie, fara sa dispui de un program elaborat, cum scrie la carte, si indeplinit apoi pas cu pas? Un program care sa beneficieze de acordul si de sustinerea partidelor care te-au ales. Ce presedinte de republica este acela care orbecaie in absenta punctelor cardinale si a principalelor directii si obiective pe care le are de urmat si de indeplinit?
De la mic la mare, intelegem ca nicio societate comerciala, nici macar una cu raspundere limitata, niciun SRL cat de mic nu poate functiona daca cel aflat in fruntea lui, in calitate de manager, nu isi propune cateva obiective clare, rationale, pe care sa le indeplineasca pas cu pas in scopul de a obtine un profit. Asa ceva este exclus. La fel cum este de neinteles de ce aceasta presedintie, care ne-a cazut pe cap, acum, din pacate, unii chiar au ales-o, nu dispune de un document care sa fi fost elaborat in prealabil, in baza consultarii celor mai buni specialisti din diverse domenii, care apoi sa fi fost asumat de candidatul prezidential, acceptat si eventual completat si definitivat de partidele politice care il sustin si apoi urmat pas cu pas in tot ceea ce inseamna indeplinirea lui.
Toate institutiile prezidentiale, toti presedintii pe care i-am avut in fruntea Romaniei, rai, buni sau mediocri, au avut drept ghid in activitatea lor un plan sau un program de tara, cum vrea sa boteze acest document Nicusor Dan. Nu este, de fapt, un simplu document. Este un angajament asumat, pe care nimeni nu il poate indeplini in totalitate. Pentru ca el insumeaza tinte, unele dintre ele extrem de ambitioase, pe care trebuie sa le indeplineasca, dar nu o pot face intrutotul toate structurile din subordine, precum si toate structurile statului cu care un presedinte trebuie sa colaboreze.
In subordinea acestuia se afla Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Din aceasta structura extrem de importanta fac parte sefii tuturor institutiilor de forta, premierul, ministrul de finante, ministrul de interne, ministrul de justitie, ministrul apararii, precum si ministrul de externe. In baza unui program de tara, in prezent inexistent si nu la intamplare, aceasta structura stabileste o serie intreaga de tinte pe care statul trebuie sa le atinga. In acelasi timp, presedintele are atributii importante in materie de politica externa si aparare, pe care el insusi trebuie sa le indeplineasca, desigur, cu acordul Guvernului si, atunci cand este cazul, cu acordul Parlamentului.
Precizam mai sus ca fiecare presedinte al Romaniei, ca sa nu mai vorbim de primul dintre ei, asasinat in ziua de Craciun a anului 1989, a dispus de un asemenea program. Urmatorul, dupa caderea regimului comunist, Ion Iliescu, indiferent de acuzatiile care i s-au adus, pe drept sau pe nedrept si dincolo de greselile pe care le-a savarsit, cu sau fara rea intentie, a elaborat mai intai un program de tara dedicat politicii interne, legat de trecerea la economia de piata prin privatizare, de atragerea de investitii, de constructia unei societati civile, de asistarea formarii sindicatelor si partidelor politice, dupa care a excelat chiar printr-un program de tara cu bataie lunga, atat in plan intern, cat si in plan extern.
Faimoasa declaratie de la Snagov din 21 iunie 1995, impartasita si semnata de toti liderii partidelor politice parlamentare, a reprezentat cea mai importanta strategie nationala de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana si la NATO. O strategie care a fost elaborata realmente in colaborare cu toti specialistii de marca din diverse domenii, fie identificati de institutia prezidentiala, fie arondati de partidele politice si la care au aderat toti cei prezenti la Snagov: reprezentanti ai mediului judecatoresc, ai presei, ai sindicatelor si ai organizatiilor societatii civile. Am avut cinstea sa ma numar si eu printre participanti, si acela a fost unul dintre momentele in care am fost mandru atat de tara mea, cat si de modul exemplar in care clasa politica si societatea civila au structurat si au fixat in detaliu cele mai importante obiective de tara ale momentului.
Un program national elaborat cu sprijinul Conventiei Democratice in general si al Aliantei Civice in special a fost prezentat inca din timpul campaniei electorale si de urmatorul presedinte, Emil Constantinescu, care, in mare masura, s-a ghidat dupa acest program, pe care l-a indeplinit nu in totalitate, dar cel putin in mod partial.
Pana si blamatul Traian Basescu a avut un program de tara, care, in plan extern, a urmarit intensificarea colaborarii cu structurile euroatlantice si realizarea unui parteneriat consolidat cu Statele Unite, iar in plan intern, unul dintre principalele obiective fiind combaterea coruptiei, perceputa ca un veritabil flagel national, un cancer al societatii, obiectiv asumat, dar indeplinit, din pacate, cu foarte multe derapaje, care, in final, au degenerat prin ceea ce a ramas in istorie sub denumirea de „obsedantul deceniu”.
La elaborarea programului de tara al lui Klaus Iohannis, cu mult timp inainte ca acesta sa candideze si sa castige alegerile, am participat in calitate de consilier al sau, alaturi, si sunt mandru sa spun asta, de specialisti de marca din domeniul economic, din cel al externelor si al apararii. Unul dintre cele mai importante obiective asumate, din pacate ratat in totalitate, s-a numit „Romania educata”. In materie insa de politica externa, sub regimul Iohannis au fost indeplinite totusi cele mai importante tinte, consemnate in programul prezidential transformat in program de tara.
Singurul presedinte al Romaniei, de altfel si singurul care nu a fost ales si a fost numit, care nu are un program de tara si, macar, spre cinstea lui, recunoaste deschis acest lucru, este Nicusor Dan.
Nu pot sa nu ma intreb cum de a fost posibil ca patru partide si jumatate – PSD, PNL, UDMR, USR si alte nationalitati decat cea maghiara – sa sustina candidatura acestui individ, in conditiile in care el nu a coordonat elaborarea unui program de tara, nu s-a consultat in prealabil cu niciun specialist si nici respectivele partide nu s-au implicat intr-o asemenea operatie. Cum a fost posibil ca, in aceste conditii, sa isi convinga electoratele sa il voteze? Cum a fost posibil ca oameni cu capul pe umeri sa opteze pentru Nicusor Dan in calitate de presedinte, desi acesta nu a fost capabil sa le prezinte un program de tara?
Nu intamplator Romania a ajuns in impas, practic din toate punctele de vedere, in toate dimensiunile ei. Si nu intamplator, in absenta unui program de tara, guvernul functioneaza alandala. Si tot nu intamplator, Romania a ajuns in impasul grav in care a ajuns in raport cu parteneriatul strategic cu Statele Unite, dar si in ceea ce priveste pozitia ei precara, in cea mai mare parte pur decorativa, in arhitectura Uniunii Europene.

Sursa: Corectnews

Sursa foto: Facebook Sorin Rosca Stanescu