Detonarea lui Rares Bogdan

Number 2, numarul doi in PNL si preferatul lui Klaus Iohannis, a facut explozie. Il acuza pe numarul 1, respectiv pe Ludovic Orban, ca minte sfruntat. Cu nerusinare. Si ca a inselat pe fata intreg partidul. Si il ameninta cu devoalarea si excomunicarea. Rares Bogdan si-a construit insa o fortareata pe o temelie de lut.

Este adevarat. Atunci cand au avut loc faimoasele negocieri, echipele alcatuite la nivelul celor trei partide din coalitie au fost abandonate pe ultima suta de metri, intr-o sala anume aleasa, in timp ce liderii formatiunilor politice – si doar ei – au impartit ministerele. Dupa care respectivele echipe de negociatori au fost puse in fata faptului implinit. De atunci, o parte din PNL cel putin se simte nedreptatita si chiar injosita de modul discretionar in care Ludovic Orban a abandonat interesele partidului, in unicul scop de a obtine pentru el insusi presedintia Camerei Deputatilor. Aceasta atitudine cinica, iresponsabila si imposibil de explicat, la care se adauga minciuna de tip atavic, este astazi sanctionata de tabara anti-Orban, in fruntea careia s-a pus Rares Bogdan.

Si, evident, cantareste greu in acuzatiile lui number 2 impotriva lui number 1 si faptul ca Ludovic Orban este singurul lider din istoria acestui partid care nu a demisionat imediat dupa ce PNL a pierdut alegerile legislative.

Totul este pana aici cat se poate de adevarat. Mai departe insa este momentul sa ne punem cateva intrebari. Pentru mine, aceste intrebari sunt dureroase, pentru ca in ultimii 32 de ani am stat extem de aproape de acest partid si o vreme chiar am fost senator PNL, consilier al presedintelui Ludovic Orban si unul dintre membrii conducerii acestei formatiuni politice, care intre timp a incetat in mod dramatic de a fi nationala si liberala. In al doilea rand, sunt prieten cu Rares Bogdan. Si mai mult decat atat. Totusi este necesar sa ma intreb, pe de-o parte, de ce acesta a decis sa se dezlantuie abia acum. De ce nu s-a facut luntre si punte imediat dupa pierderea alegerilor, pentru ca Orban sa procedeze cu demnitate si sa fie obligat sa-si dea demisia de onoare, pentru a nu atrage o  grea rusine pe obrazul liberalilor. De ce a amanat aceasta sarja atat de mult timp. Si aceeasi intrebare trebuie pusa si legat de substratul declarat al acestui razboi, care, vezi Doamne, nu este lupta pentru putere, in apropierea Congresului PNL, ci modul nedrept pentru liberali in care a fost impartit cascavalul puterii. Sa trecem insa peste asta.

Sa atacam in mod abrupt o tema indispensabila legata si de modul in care a fost repartizata puterea in Executiv si, mai jos, in plan local, e adevarat, discretionar de catre Ludovic Orban, dar si sau mai ales ce au facut liberalii cu atata putere cata le-a mai ramas dupa tradarea savarsita de presedintele PNL. Acesta este intrebarea cheie. La care voi incerca sa raspund. Care este comportamentul liberalilor din Executiv? Cu ce sunt ei mai buni decat ministrii USR-PLUS, carora Orban le-a cedat atat de multe portofolii?

Campioana vizibilitatii este desigur Raluca Turcan. Rasfatata in trecut pe indelete de catre Theodor Stolojan, urcata rapid si in barca lui Traian Basescu, aceasta Raluca Turcan s-a mai dat de trei ori peste cap si a redevenit liberala. Iar Ludovic Orban, la randul sau, s-a dat de ceasul mortii pentru a o plasa intr-o pozitie cheie, la conducerea unuia dintre cele mai importante ministere. Ministerul Muncii. Unde Raluca Turcan, noua aliata a lui Rares Bogdan, unul dintre stalpii de sustinere ai lui Florin Citu, a facut o vraiste totala, astfel incat in Romania nimeni nu mai intelege azi cum va arata in viitor salariul minim, cand vor iesi oamenii la pensie in viitor, daca le va fi marita vreodata pensia, ce se intampla cu alocatiile pentru copii si, in general, cam cand va face mamaliga explozie. Asa, ca o pata de culoare, aceasta Raluca Turcan a devenit si campioana absoluta a gafelor. A marilor balbe de la nivel guvernamental. Iar gafele si balbele ei se aud bine, intrucat femeia are dictie si nu este gangava ca Florin Citu, care tot omite momentul in care trebuie sa ia pietrele in gura si sa invete pronuntia.

Din acest Guvern mai face parte, fiind plasat intr-o pozitie cheie, si generalul Nicolae Ciuca, ministru al Apararii, care si-a vopsit propria biografie aburindu-ne cum ca ar fi castigat o importanta batalie desfasurata la mii de kilometri distanta de patrie, la doua saptamani dupa ce localitatea respectiva fusese cucerita de trupele americane. Este acelasi Nicolae Ciuca artizan al unui acord militar romano-ucrainean pe care nu l-a inteles nimeni si care ne-a plasat ca stat intr-o postura extrem de jenanta, atunci cand aliatii nostri euroatlantici au luat decizia de non-combat in raport cu conflictul ruso-ucrainean. Si, in fine, acelasi Nicolae Ciuca pe care il identificam, direct si prin sotie, in epicentrul unei vaste si repetate operatiuni de devalizare a fondului de razboi, chiar de catre conducerea serviciului secret al Armatei, aflata in directa subordonare a ministrului si sub controlul contabil al sotiei acestuia. Si ma opresc aici pentru moment. Sa trecem in revista in viteza si alti cativa ministri liberali, care si-au aruncat in aer imaginea cu mare iuteala. Ministrul traseist al Educatiei, Sorin Cimpeanu, zis RoboCop, care a facut harcea-parcea invatamantul, astfel incat in prezent nici copiii, nici parintii si nici dascalii nu mai inteleg nimic din calendarul anului scolar, din calendarul examenelor si al vacantelor. Niciodata milioane de persoane, copii, dascali si parinti nu au fost lasati intr-o asemenea confuzie. Mai vine la rand Virgil Daniel Popescu, ministrul Energiei, care, sub pretextul demn de luat in seama al crearii in domeniu al unei piete concurentiale, a generat atat de mult haos, incat cei mai multi dintre cetateni au fost incapabili sa-si reinnoiasca contractele si astfel sunt supusi unor costuri majorate la procente halucinante, care se duc spre 40%. Sa ne miscam rapid si in ceea ce-l priveste pe Adrian Oros, ministrul Agriculturii, cel care nu a suflat un cuvant nici despre consecintele secetei si nici despre consecintele ploilor mult prea abundente asupra unui domeniu, cel al alimentatiei populatiei, marcat din ce in ce mai mult de importurile alimentelor de stricta necesitate. In schimb, omul a inregistat o performanta notabila. A tras cu rachetele in grindina cu atata pricepere, incat unele s-au prabusit peste gospodariile oamenilor. Astfel incat simt nevoia sa ii intreb pe romani, in locul ministrului, ce prefera in viitor. Bombardamentul cu grindina sau bombardamentul cu rachete prost utilizate? Lista este mai lunga, dar ma opresc aici.

Iar motul acestei echipe de ministri “performanti” este insusi premierul Florin Citu. Un politician nou, caruia expresia „minte cum respira” i se potriveste manusa, mai manusa chiar decat politicienilor cu vechime. A indatorat pana peste cap tara. A generat o intreaga harababura in materie bugetara. A pastorit personal negocierile cu Uniunea Europeana, e adevarat, alaturi de presedintele Klaus Iohannis, astfel incat nu se mai stie cand vom reusi sa imprumutam bani de acolo pentru combaterea efectelor pandemiei si pentru redresarea economiei romanesti, si inca si mai putin se stie cand vom intra si noi in randul lumii, adica in spatiul Schengen, si fara anatema MCV.

Si nu ma indoiesc ca din echipa lui Rares Bogdan, care-si propune sa reinnoiasca partidul si sa-i dea un nou avant electoral, face parte si Nicusor Dan. Cel care ne-a umplut de sobolani, de capuse, de tantari, de alte ganganii si de gropi nereparate.

Cu o asemenea formatie de ciudati pleaca Rares Bogdan la lupta cea mare. In calitate de vechi liberal sunt de acord ca Ludovic Orban nu are ce sa mai caute, cum n-a avut nici pana acum ce cauta, la conducerea acestui partid. Dar nici cu echipa lui Rares Bogdan, din ce unghi, cat de cat favorabil, am dori sa o privim, nu m-as putea duce alaturi cu inima usoara. Dimpotriva. Va fi tot mai rau!