Lumea Banilor prezinta in exclusivitate actiunea prin care Federatia Sanitas din Romania a obtinut marti, 21 iulie 2026, la Curtea de Apel Bucuresti, suspendarea procedurii de consultare publica a proiectului Legii salarizarii unitare (Legea salarizarii personalului platit din fondurile publice).

Proiectul (care vizeaza toate categoriile de bugetari) a fost publicat vineri, 17 iulie, de catre Ministerul Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale – condus acum interimar de catre PNL-istul (fostul REPER-ist) Dragos Pislaru.

Concret, prin sentinta nr. 1282/2026 din dosarul nr. 4655/2/2026, judecatoarea CAB Ana-Corina Tudor (foto) a admis actiunea federatiei sindicale, emitand o ordonanta presedintiala prin care a suspendat procesul de consultare publica si, implicit, toti pasii ulteriori necesari adoptarii Legii salarizarii unitare (deci inclusiv trimiterea proiectului în Parlament).

Sanitas: Niciun guvern demis nu poate face legi

Revenind la argumentele sindicalistilor: dupa cum veti fedea, Federatia Sanitas a explicat in fata CAB ca niciun guvern demis (cum este cabinetul lui Ilie Bolojan) nu poate elabora proiecte de legi.

De asemenea, chiar si daca acest executiv nu ar fi fost dat jos prin motiune de cenzura, proiectul tot ar trebui sa fie declarat nelegal de catre instanta, cata vreme lipsesc studiul de impact si consultarea interinstitutionala. Mai mult: proiectul de lege nu a fost supus dezbaterilor in Comisia de Dialog Social (CDS), mai arata sindicalistii.

„Azi ‘vindem’ principii, drepturi si dialogul social, pentru a obtine bani. Maine ce mai vindem?” incheie federatia sindicala.

Prezentam principalul pasaj din cererea de ordonanta presedintiala:

„Va rugam ca in temeiul art 997 CPC sa dispuneti suspendarea efectelor proiectului legii salarizarii personalului platit din fonduri publice, pana la solutionarea actiunii de fond.

Avand in vedere urgenta situatiei determinate de faptul ca proiectul urmeaza a fi depus la Parlament, va solicitam sa dispuneti emiterea ordonantei in aceeasi zi, fara citarea partilor in conditiile art 999 alin 2 CPC.

Formulam prezenta cerere in contradictoriu cu Ministerul Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale (MMFTSS) cu sediul in str. Dem. I. Dobrescu nr. 2-4, sector 1 Bucuresti, cod postal 010026

I. CONSIDERATII PREALABILE CU PRIVIRE LA PROCEDURA ORDONANTEI PRESEDINTIALE

Ministerele pot redacta proiecte de lege. O astfel de activitate de redactare a proiectelor de lege se bazeaza pe un cadru normativ riguros. Activitatile si regulile legate de elaborarea unui proiect de lege nu au un caracter sui-generis, adica nu sunt lasate de legiuitor la libera apreciere, eventual conjuncturala, a unui initiator. Astfel de entitati publice (Ministerele) nu pot actiona ‘la liber’, nu pot improviza nimic in aceasta materie, tocmai pentru ca proiectele de acte normative au un impact ridicat in societate si pot crea dezechilibre, discutii, tensiuni. De aceea, legiuitorul a fost foarte atent la regulile de elaborare si adoptare a proiectelor de acte normative. Proiectele de lege presupun o activitate prealabila de colectare de informatii si de evaluare a impactului in conformitate cu HG 443/2022. Abia apoi initiatorul (e. g. Ministerul Muncii) poate sa elaboreze forma finala a proiectului de lege si sa-l introduca in circuitul de adoptare de catre Guvern, conform HG 561/2009 (n.r. pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, in vederea adoptarii / aprobarii), dupa procedurile riguros prescrise in acest act normativ. Asistam deci la o activitate cu grad ridicat de normare care incepe cu actvitatea de evaluare a impactului (proces laborios care se finalizeaza cu un studiu de impact potrivit HG 443/2022), apoi initiatorul proiectului parcurge toate etapele prevazute de HG 561/2009 iar abia dupa ce aceste etape sunt parcurse, proiectul intra in sedinta de Guvern. Dupa adoptarea sa de catre Guvern el devine in mod oficial un proiect de lege care poate fi depus la Parlament de catre Guvern in exercitarea atributiilor constitutionale ale Guvernului de initiator de proiecte de lege.

Ministerul Muncii, desi a elaborat un proiect de lege, a evitat parcursul normal al acestuia, adica dupa ce l-a redactat, acesta a fost depus la partidele politice pentru a fi analizat si pentru ca acestea sa demareze procedurile parlamentare. Vom arata pe parcursul prezentei cereri motivele pentru care o asemenea practica este complet nelegala.

Dorim in aceasta sectiune sa oferim explicatiile pentru alegerea procedurii ordonantei presedintiale. Proiectele de legi nu sunt acte administrative ci operatiuni administrative prealabile. In cazul unui proiect de lege, actlul administrativ final este actul Guvernului de adoptare in seedinta de Guvern a proiectului de lege conform art 39 si urm din HG 561/2009. Pana la o astfel de adoptare, proiectele de lege intocmite de Ministere au natura juridica a unor simple operatiuni administrative prealabile supuse procedurilor prevazute de HG 561/2009. Or, Ministerul Muncii nu a supus proiectul procedurilor prevazute de HG 516/2009, deci acesta nu a fost supus procedurii de aprobare de catre Guvern conform HG 39 din HG 561/2009.

Tocmai de aceea, prezenta cerere nu se intemeiaza pe art 14-15 din Legea 554/2004, (procedura care ar fi admisibila doar daca se refera la un act administrativ), ci se intemeiaza pe dispozitiile art 997 CPC.

Urmarim pe calea ordonantei presedintiale sa stopam temporar efectele unui proiect de lege complet nelegal.

Aducem la cunostinta Curtii de Apel faptul ca anterior prezentei cereri, am mai formulat o cerere de emitere a unei ordonante presedintiale, respinsa de Curtea de Aepl Bucuresti in primna instanta, solutie pe care am contestat-o la Inalta Curte.

Totusi, exista diferente esentiale intre prima cerere si prezenta cerere. Astfel, in prima cerere am invocat neregularitati cu privire la un proiect de lege aflat intr-o forma intermediara, nefinalizata pe care Ministerul Munici a denumit-o ‘consultari tehnice’. Apararile Ministerului au fost exact cele care vizeaza faptul ca nu era un proiect final ci doar io etapa interediara de consultari tehnice.

Prin prezenta cerere, invocam nelegalitati cu privire la forma finala a proiectului de lege astfel cum aceasta a fost publicata de Minister. Ministerul a redactat forma finala a proiectului, si avand in vedere aceasta calificare, criticile noastre din prezenta cerere vizeaza nelegalitatile proiectului final. Statutul juridic de proiect de lege finalizat de initiator, impunea respectarea unor cerinte din parcursul de adoptare a unui astfel de proiect final, care nu au fost respectate, astfel cum vom arata.

II.     SITUATIA DE FAPT

Initial, la data de 27. 05. 2026, Ministerul Muncii a publicat pe site-ul propriu un proiect de lege pe care a anuntat ca intentioneaza sa il depuna la Parlament. Depunem anexa 1-Informarea de presa cu privire la acest proiect de lege, precum si proiectul de lege in forma initiala. De asemenea, a fost publicat un calendar al discutiilor ce urmau sa aiba loc.

Impotriva acestui proiect de lege am formulat o cerere de chemare in judecata ce face obiectul dosarului nr. 3657/2/2026 (aflat in procedura de regularizare) si o cerere de emitere a unei ordonante presedintiale. Cererea de emitere a unei ordonante presedintiale a fost respinsa. Depunem anexa 2- cerere de emitere ordonanta presedintiala si sentinta civile nr. 1124/23. 06. 2026 Curtea de Apel Bucuresti. Impotriva acestei sentinte am promovat recurs care inca nu a primit termen de solutionare.

Ulterior, la data de 17 iulie 2026, pe site-ul Ministerului Muncii a aparut o noua informare de presa cu urmatorul continut:

Informare de presa

Proiectul Legii salarizarii pentru personalul platit din fonduri publice a fost publicat si intra in etapa dezbaterii parlamentare

Forma actualizata a proiectului Legii salarizarii pentru personalul platit din fonduri publice a fost publicata pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale (MMFTSS).

Ca urmare a medierii Administratiei Prezidentiale si in urma acordului politic semnat de catre partidele politice proeuropene, MMFTSS a organizat o ampla consultare publica prin 14 reuniuni cu institutiile din administratie si sindicatele reprezentative.

In urma consultarilor, proiectul a fost revizuit pentru a include cat mai multe dintre observatiile primite. A existat un dialog permanent cu Ministerul de Finante si cu Comisia Europeana pentru o alocare bugetara suplimentara astfel incat sa poata fi rezolvate cat mai multe din inechitatile actualului sistem de salarizare a personalului platit din fonduri publice.

Varianta actuala a proiectului indeplineste conditiile Jalonului 420 din PNRR si are acordul Ministerului de Finante in conditiile respectarii traiectoriei fiscal-bugetare a Romaniei. In cursul zilei de astazi, proiectul a fost prezentat si predat partidelor politice semnatare ale acordului initial pentru analiza si demararea procedurii parlamentare de adoptare.

MMFTSS isi mentine rolul de secretariat tehnic si va continua sa ofere clarificari si informatii de specialitate privind continutul si fundamentarea prevederilor cuprinse in textul publicat.

Eventualele propuneri de modificare sau amendamente vor fi formulate si discutate in cadrul consultarilor cu partidele politice si a mecanismelor parlamentare, in conformitate cu procesul legislativ.

Depunem anexa 3 – Informare de presa –, precum si forma finala (revizuita) a proiectului de lege.

Retinem din aceasta informare de presa ca proiectul de lege initial a fost revizuit si finalizat, ca are acordul Ministerului de Finante si ca el a fost ‘predat partidelor politice semnatare ale acordului initial pentru analiza si demararea procedurii parlamentare de adoptare’. De asemenea, retinem ca ‘Eventualele propuneri de modificare sau amendamente vor fi formulate si discutate in cadrul consultarilor cu partidele politice’.

III.   MOTIVE DE NELEGALITATE

Ceea ce a facut Ministerul Muncii este complet nelegal.       

Daca proiectul initial a fost publicat pe 25. 05. 2026 el avand oricum la data informarii de presa din 25. 05. 2026 un statut de proiect de lege intermediar, nefinalizat, supus unor asa zise consultari, astazi, proiectul de lege este finalizat dupa cum anunta Ministerul Muncii in informarea de presa din data de 17. 07. 2026.

1. Ministerul Muncii a finalizat un proiect de lege in perioada in care Guvernul este demis

Potrivit art 37 alin 3 Cod administrativ In cazul incetarii mandatului sau, in conditiile prevazute de Constitutie, pana la depunerea juramantului de catre membrii noului Guvern, Guvernul continua sa emita numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fara a promova politici noi. In aceasta perioada, Guvernul nu poate sa emita ordonante sau ordonante de urgenta si nu poate initia proiecte de lege.

Interdictia este clara: Guvernul nu poate sa promoveze politici noi si nici sa initieze proiecte de lege.

Or, proiectul legii salarizarii personalului bugetar se incadreaza atat la promovarea unei politici noi, cat si la initierea unui proiect de lege.

Este adevarat ca Guvernul nu a adoptat proiectul de lege redactat de Ministerul Muncii, in sedinta de Guvern potrivit art 39 dinRegulamentul aprobat prin HG 561/2009, insa este evident ca interdictia initierii de proiecte de lege se intinde nu doar asupra actului propriu zis de adoptare a proiectului de catre Guvern dar si la intreaga procedura anterioara asa cum este ea prevazuta de Regulamentul aprobat prin HG 561/2009. Astfel, potrivit art 1 din Regulamentul aprobat prin HG 561/2009, au dreptul sa initieze proiecte de documente de politici publice si proiecte de acte normative, in vederea adoptarii/aprobarii de catre Guvern, conform atributiilor si domeniului lor de activitate, urmatoarele autoritati publice:

a) ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, aflate in subordinea Guvernului, precum si autoritatile administrative autonome;

Potrivit art 15 alin 1 din Regulament, initiatorul elaboreaza o forma initiala a proiectului de lege pe care o supune consultarii, iar apoi, dupa consultari, forma finala se depune la Secretariatul General al Guvernului potrivit art 17 din Regulament, pentru a parcurge traseul adoptarii de catre Guvern.

Rezulta ca in mod normal, Ministerele au dreptul sa initieze proiecte de lege, si apoi sa redacteze forma finala a proiectului de lege. Rugam onorata Curte de Apel sa fotografieze imaginar aceasta secventa in care un Minister redacteaza o forma initiala a unui proiect de lege, il supune unor consultari apoi redacteaza forma finala. Aceasta imagine devoaleaza un veritabil parcurs de initiere a unui proiect de lege. Or, noi apreciem ca interdictia prevazuta de art 37 alin 3 Cod administrativ nu se refera doar la adoptarea de catre Guvern a proiectului de lege potrivit art 39 din Regulamentul aprobat prin HG 561/2009, dar si la intreg parcursul anterior al acelui proiect, incepand cu redactarea formei initiale si apoi a formei finale. Ministerele, in calitate de initiatoare de proiecte de legi, nu pot realiza forma finala a unui proiect de lege, deoarece o astfel de activitate presupune intotdeauna si fara exceptii inaintarea lui catre Guvern in vederea adoptarii. Or, in situatia in care Guvernul nu are voie sa adopte proiecte de legi, este complet fara sens, si deci ilicit din perspectiva dreptului administrativ, ca un Minister sa elaboreze forme finala ale proiectului de lege daca Guvernul nu le poate adopta.

Dar problema poate fi privita si dintr-o alta perspectiva. Art 37 alin 3 din Codul administrativ interzice Guvernului inclusiv promovarea de politici noi. Redactarea unui proiect de lege a salarizarii personalului bugetar, cu un impact atat de ridicat in societate, este fara indoiala o politica noua, adica o politica diferita prin raport de actuala lege a salarizarii personalului bugetar (Legea 153/2017). Din aceasta perspectiva, daca Guvernul nu are dreptul sa promoveze politici noi, atunci a fortiori, cu atat mai mult Ministerele nu au acest drept.

Potrivit art. 116 alin. (1) din Constitutie, ministerele se organizeaza numai in subordinea Guvernului. Codul administrativ prevede, la randul sau, ca ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile stabilite de Guvern (art 52)

Ministerul nu reprezinta un centru politic autonom, paralel cu Guvernul, ci instrumentul sectorial prin care se realizeaza politica guvernamentala. Daca Guvernul, ca autoritate constitutionala care conduce in ansamblu administratia publica si raspunde politic in fata Parlamentului, nu poate promova politici noi dupa incetarea mandatului, cu atat mai putin poate ministerul (ca structura subordonata si specializata) sa dobandeasca o competenta mai larga decat autoritatea supraordonata.

Este adevarat ca art. 37 alin. (3) se refera literal numai la ‘Guvern’, nu la ministere, iar ministerele au, potrivit art. 53 si art. 56, atributii proprii de strategie si politica.

Insa acest argument nu rezista la o interpretare sistematica. Literalismul ar conduce la o consecinta incompatibila cu arhitectura constitutionala: Guvernului i s-ar interzice promovarea unei politici noi, in timp ce o structura subordonata a acestuia ar putea adopta aceeasi politica. Or, ministerele nu au o legitimitate politica distincta si nici nu exercita o competenta generala proprie in afara politicii Guvernului. Ele realizeaza politica guvernamentala in domenii determinate.

In plus, ministrii sunt membri ai Guvernului, iar Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si ceilalti membri prevazuti de lege. Nu ar fi coerent ca ministrul, in calitate de membru al Guvernului, sa fie supus limitarii atunci cand actioneaza in sedinta Guvernului, dar sa poata eluda aceeasi limitare atunci cand actioneaza formal in numele ministerului.

De aceea, interdictia prevazuta de art 37 alin 3 Cod administrativ se aplica si Ministerelor atunci cand acestea promoveaza politici noi.

2. Proiectul de lege incalca Regulamentul aprobat prin HG 561/2009

Situatia factuala este evidenta si nu ne poate insela. Ministerul Muncii a elaborat si finalizat un proiect de lege, chiar daca Ministerul doreste sa scoata acest proiect de sub egida HG 561/2009. O astfel de abordare nu poate fi conceputa ca fiind licita. Ministerul Muncii pretinde ca nu a elaborat un proiect de lege supus HG 561/2009, ci cu totul altceva – nu se stie exact ce. Or, este evident ca aceasta afirmatie nu este altceva decat un subterfugiu pentru a acoperi impedimentele legate de imposibilitatea Guvernului de a adopta politici noi si proiecte de lege. Ministerul a adoptat o forma finala a unui proiect de lege, iar aceasta activitate nu se poate desfasura decat sub imperiul HG 561/2009.

Asa cum am aratat anterior in Sectiunea I, elaborarea de catre un minister a unui proiect de lege nu este o activitate sui-generis. Entitatile publice care au dreptul de a initia elaborarea proiectelor de legi nu pot actiona dupa reguli improvizate si nici nu pot sa ‘evadeze’ de sub rigorile actelor normative aplicabile procesului de redactare si adoptare a proiectelor de lege. De aceea, in toate cazurile in care un Minister finalizeaza un proiect de lege, aceasta activitate este integral aflata sub imperiul HG 443/2022 si HG 561/2009 indiferent de modul in care Ministerul respectiv priveste problema si indiferent de vointa Ministerului de a incadra sau a nu incadra acel proiect in dispozitiile HG 561/2009. Vointa Ministerului nu are nicio relevanta. Daca a finalizat un proiect de lege, atunci legalitatea acelui proiect de lege trebuie analizata din perspectiva normelor de drept aplicabile, iar nu din perspectiva intentiei Ministerului a a supune/a nu supune un proiect de lege, cadrului normativ incident in materia redactarii unor astfel de proiecte.

Fundamentul teoretic al acestei concluzii este evident: principiul legalitatii prevazut de art 6 din Codul administrativ. Conform acestui principiu, toate activitatile Ministerului se desfasoara in temeiul legii. De aceea nu poate fi conceputa activitatea de elaborare a unui proiect de lege in afara cadrului normativ aplicabil (HG 443/2022, HG 561/2009). Din aceasta perspectiva, a lua in considerare si a valida teza Ministerului in sensul ca acest proiect de lege nu se supune acestui cadru normativ’nu inseamna altceva decat o incalcare a principiului legalitatii. Inseamna a accepta ca proiectele de lege pot fi redactate de catre Ministere altfel decat potrivit HG 561/2009.

Conform legii, mai intai se evalueaza impactul si se intocmeste studiul de impact dupa regulile complexe prevazute de HG 443/2022, in special Anexa 2, apoi are loc introducerea in circuitul obligatoriu si, de asemenea, complex, prevazut de HG 561/2009.

Ministerul Muncii a incalcat acest traseu si, fara studiu de impact, a elaborat un proiect de lege pe care l-a publicat pe site si apoi anuntat ca urmeaza a fi trimis partidelor politice. De aceea, proiectul de lege, adica rezultatul activitatilor Ministerului Muncii, nu este legal.

A extrage acest proiect de lege din ambientul normativ referitor la elaborarea unui astfel de proiect si a-l trata ca si cum ar fi altceva, eventual ceva sui-generis, este profund nelegal. De aceea, proiectul de lege nu poate fi analizat decat in contextul HG 561/2009.

In continuare vom evidentia nelegalitatile evidente ale proiectului de lege. Ne vom referi la nelegalitatile intrinseci, distinct de nelegalitatile evidentiate in sectiunile anterioare ale prezentei cereri.

a) Conform art. 15 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin HG 561/2009, ‘(1) Initiatorul elaboreaza o forma initiala a proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de politici publice, pe care are obligatia sa o supuna concomitent atat consultarii publice, in conditiile Legii nr. 52/2003, cat si consultarii preliminare interinstitutionale’. Initiatorul a elaborat o forma initiala a proiectului, pe care insa nu l-a supus consultarii publice conform Legii nr. 52/2003 si nici consultarii preliminare interinstitutionale conform art. 15 alin. 2 si 3 din Regulament. De asemenea, lipseste studiul de impact (instrumentele de prezentare si motivare), asa cum prevede obligatoriu art. 15 alin. 6 din Regulament.

b) Potrivit art. 7 alin. 1 din HG 443/2022, s-a infiintat un Consiliu Consultativ pentru evaluarea impactului actelor normative, organism cu rol consultativ, care intervine in etapa de consultare a publicului prevazuta la art. 15 alin. 1 si 2 din Regulamentul aprobat prin HG 561/2009. Consiliul Consultativ nu a fost sesizat, desi, asa cum se prevede la art. 9 alin. 3 din HG 443/2022, Consiliul trebuie sa emita puncte de vedere pe care le transmite initiatorilor in etapa de consultare a publicului. Practic, acest Consiliu este organismul institutional care verifica studiul de impact realizat in faza anterioara elaborarii actului normativ, potrivit celor aratate la pct. b anterior.

c) Proiectul de lege nu a fost supus dezbaterilor in Comisia de Dialog Social (CDS). CDS este un organism consultativ organizat pe langa fiecare minister in conformitate cu dispozitiile art. 89-94 din Legea nr. 367/2022, iar regulamentul de functionare este prevazut de Anexa 2 la aceasta lege. Potrivit art. 90 lit. b din Legea nr. 367/2022, este obligatorie consultarea partenerilor sociali asupra initiativelor legislative. O astfel de consultare nu a avut loc.

d) Proiectul de lege nu respecta dispozitiile Legii nr. 52/2003. Art. 7 alin. 1 si 2 din Legea nr. 52/2003 prevad ca: ‘(1) In cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative, autoritatea administratiei publice are obligatia sa publice un anunt referitor la aceasta actiune in site-ul propriu, sa-l afiseze la sediul propriu, intr-un spatiu accesibil publicului, si sa-l transmita catre mass-media centrala sau locala, dupa caz. Autoritatea administratiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informatii. (2) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunostinta publicului, in conditiile alin. (1), cu cel putin 30 de zile lucratoare inainte de supunerea spre avizare de catre autoritatile publice. Anuntul va cuprinde: data afisarii, o nota de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptarii actului normativ propus, un studiu de impact si/sau de fezabilitate, dupa caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum si termenul-limita, locul si modalitatea in care cei interesati pot trimite in scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ’.

Desi proiectul de lege a fost publicat pe site-ul Ministerului, totusi el nu a fost insotit de documentele obligatorii prevazute de lege: o nota de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptarii actului normativ propus, un studiu de impact si/sau de fezabilitate, dupa caz, textul complet al proiectului actului respectiv. In plus, lipseste termenul-limita, locul si modalitatea in care cei interesati pot trimite propuneri. Potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 52/2003, ‘La publicarea anuntului, autoritatea administratiei publice va stabili o perioada de cel putin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevazute la alin. (2), pentru a primi in scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice. ‘

Rezulta ca un proiect de lege trebuie afisat pe o perioada de 30 de zile, conform art 7 alin 2 din Legea 52/2003, pentru a se da posibilitatea studierii lui amanuntite, iar apoi trebuie stabilita o perioada de 10 zile pentru observatii si propuneri.

Or, nu s-a oferit o astfel de posibilitate.

Asa-zisul Dialog social si consultari s-au desfasurat astfel:

Pentru primul proiect de lege publicat initial pe site, noua ni s-a oferit o intalnire de 1 h 30 min in data de 27. 05. 2026, de la ora 9. 30-11 Acesta a fost singurul interval in care am avut posibilitatea sa ne formulam opinii si observatii, desi legea ne acorda un termen de 10 zile. La aceasta adaugam faptul ca la intalnire s-au prezentat persoane fara drept de decizie cu care nu s-a putut discuta nimic

Apoi, s-a publicat pe data de 17 iulie proiectul final, complet revizuit, practic un nou proiect de lege care a fost tinut la sertar, ascuns, pana la data publicarii lui pe site-ul Ministerului. Si, asa cum reiese din informarea de presa din data de 17 iulie, acest proiect a fost trimis partidelor politice, ocazie cu care Ministerul ne informeaza prin acelasi comunicat de presa ca,, Eventualele propuneri de modificare sau amendamente vor fi formulate si discutate in cadrul consultarilor cu partidele politice’. Practic, Ministerul a inchis procedura de dialog si consultari, trimitand proiectul de lege partidelor.

Or, o astfel de procedura ignora complet obligatiile de dialog social si consultari, care se desfasoara potrivit HG 561/2009 si Legea 52/2003 cu autoritatile publice, nu cu partidele politice.

Practic noi nu am beneficiat de 30 de zile pentru analiza proiectului final de lege (conform art 7 alin 2 din Legea 52/2003), si nici de o perioada de 10 zile pentru a trimite organelor administratiei publice initiatoare propunerile noastre. In loc de aceasta, am fost trimisi la partidele politice, ignorandu-se faptul ca in procesul de initiere si elaborare a proiectelor de lege de catre Ministere si Guvern, partidele politice nu au niciun rol institutional.

3. Ministerele nu sunt agentii ale partidelor politice

Proiectul de lege in forma finala publicata ar fi trebuit sa urmeze parcursul prevazut de HG 561/2009 si sa fie trimis la SGG, apoi sa intre in circuitul de adoptare de catre Guvern conform HG 561/2009. Acest lucru nu s-a intamplat, iar explicatia evidenta este aceea ca Ministerul nu putea sa trimita proiectul catre Guvernul demis prin motiune. A ales deci un subterfugiu pentru a rezolva problema: l-a trimis partidelor politice.

Or, acest lucru incalca HG 561/2009, care stabileste, de maniera imperativa si de ordine publica, acest circuit al adoptarii proiectelor de acte normative. Proiectele de legi ale unui initiator nu se trimit partidelor politice ci se depun la SGG. De aceea, proiectul de lege in forma lui finala, trimis partidelor, evidentiaza un ilicit administrativ cauzat de intreruperea parcursului legal de adoptare si trimiterea lui catre entitati care nu au niciun rol institutional in parcursul elaborarii proiectelor de acte normative de catre Ministere..

Ministerul Muncii sustine insa ca acest proiect de lege nu se supune HG 561/2009. Am analizat anterior aceasta argumentatie si am aratat ca ea este incorecta, deoarece in toate cazurile in care ministerele elaboreaza proiecte de legi, aceasta activitate nu se poate realiza decat in ambientul normativ aplicabil acestei activitati.

Dar argumentul Ministerului poate fi analizat si criticat nu doar din perspectiva calificarii proiectului de lege ca fiind supus sau nu HG 561/2009. Independent de aceasta calificare, activitatile unui minister se regasesc intotdeauna sub egida a doua principii esentiale:

- Principiul legalitatii (art 6 Cod administrativ) care in esenta prevede ca autoritatile publice trebuie sa actioneze in temeiul legii.

- Principiul interzicerii actiunilor ultra vires, adica interzicerea depasirii atributiilor prevazute de lege. Practic acesta este un corolar al principiului legalitatii. Potrivit acestui principiu, competenta unei autoritati publice trebuie sa fie expres conferita de lege, nu se prezuma si nu poate fi extinsa prin interpretare, prin acte administrative subsecvente sau prin invocarea oportunitatii administrative. Si cu atat mai putin prin subterfugii destinate a ocoli interdictii prevazute de lege.

Or, observam ca in realitate, Ministerul Muncii a redactat un proiect pentru partidele politice, adica s-a transformat in agentie a partidelor. O astfel de atributie a Ministerului lipseste cu desavarsire. Ea nu poate fi decelata nici din Codul administrativ si nici din Hotararea Guvernului nr. 29 din 31 ianuarie 2025 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale.

Rolul Ministerelor nu este acela de a furniza proiecte de lege partidelor politice. Ministerele nu lucreaza pentru partide. Acestea-partidele politice- au instrumentele lor proprii pentru redactarea si promovarea unor proiecte publice.

IV. URGENTA

Urgenta este data de faptul ca proiectul de lege, ca urmare a nelegalitatilor evidentiate in prezenta cerere, este rezultatul, produsul final al unui ilicit administrativ. De aceea acest ilicit administrativ se transfera si asupra proiectului de lege. Acesta urmeaza a fi depus la Parlament de catre partide, si urmeaza a se transforma in lege deoarece trebuie sa indeplinim jaloane PNRR.

Or, desi proiectul este realizat de catre un minister, si desi am fi avut dreptul sa beneficiem de o reala consultare si un real dialog social atat in procedura elaborarii studiului de impact conform HG 443/2022 (procedura care lipseste cu desavarsire) cat si ulterior in procedura prevazuta de HG 561/2009 si Legea 52/2003, dreptul nostrum a fost sistematic incalcat. Ministerul Muncii a redactat un proiect initial, pe care apoi l-a modificat, l-a tinut secret pana pe data de 17 iulie, apoi a anuntat ca l-a trimis partidelor si ca, daca vrem sa il dezbatem, sa ne adresam partidelor politice.

Or, atunci cand initiatorul unui proiect de lege este un minister, noi beneficiem de intreg complexul normativ care ne confera dreptul de a participa la dialogul social si la consultari. Aceste drepturi vor fi definitive pierdute daca proiectul intra in parcursul parlamentar.

Proiectele de legi redactate si initiate de catre ministere, trebuie sa intre in parcursul parlamentar doar dupa ce procedurile de dialog social, informare si consultare, au fost pe deplin respectate, si nu doar formal. In speta in procedurile parlamentare va intra un proiect de lege care incalca dreptul nostru la consultare si la un dialog social real.

Din momentul in care proiectul de lege este trimis la Parlament, dreptul nostru, in calitate de organizatie sindicala, de a participa si de a fi consultati cu privire la un proiect de lege va fi fiind definitiv pierdut, deoarece acest drept poate fi exercitat fie in faza evaluarii impactului (HG 443/2022), fie in faza de consultare publica dupa redactarea proiectului de lege si supunerea lui in procedura prevazuta de HG 561/2009. De indata ce acest proiect va fi trimis la Parlament, drepturile noastre, consacrate normativ de HG 443/2022, HG 561/2009 etc., vor fi pierdute.

De aceea ne dorim ca sa ne prezervam acest drept, sa avem sansa sa putem propune solutii in procedura anterioara depunerii la Parlament, adica sa ne putem exercita drepturile prevazute de lege. Or singura sansa este aceea de a suspenda temporar efectele acestui proiect de lege, pentru ca acest ilicit administrativ sa nu se perpetueze.

In plus, exista o urgenta deosebita care poate sa justifice aplicarea art 999 alin 2 CPC in sensul emiterii ordonantei presedintiale fara citare, in aceeasi zi. Iminenta depunerii proiectului la Parlament de catre partidele politice este de notorietate publica, deci riscul pierderii dreptului nostru este unul extrem de concret si iminent, si ar putea sa justifice o astfel de masura pentru a mai putea prezerva macar un minim dialog social cu Ministerul si cu Guvernul.

V.      CARACTERUL TEMPORAR

Am formulat o cerere de chemare in judecata pe fond initial impotriva proiectului de lege adoptat in forma initiala si publicat pe site de Minister in luna mai 2026. Aceasta actiune face obiectul dosarului nr. 3657/2/2026 pe rol la Curtea de Apel Bucuresti

Apoi, dupa publicarea formei finale a proiectului de lege in data de 17. 07. 2026, am completat actiunea cu un nou capat de cerere privind anularea acestui proiect de lege final. Depunem anexa 4: dovada completarii cererii de chemare in judecata.

De aceea solicitam emiterea unei ordonante presedintiala pana la solutionarea celui de-al doilea capat de cerere din actiunea de fond.

VI.    IN CONCLUZIE, maine ce mai vindem?

Am formulat cererea de emitere a unei ordonante presedintiale nu pentru a bloca aprioric proiectul legii salarizarii, ci pentru a opri temporar o abatere de la lege care, daca ar fi lasata sa treaca, ar transforma consultarea publica intr-o simpla forma fara continut, iar dialogul social intr-o formalitate goala. Ceea ce se intampla nu este doar o simpla chestiune de calendar administrativ, ci este, in esenta, o problema de respect fata de partenerii sociali si fata de ideea insasi ca, intr-un stat de drept, decizia se construieste cu respectarea regulilor, nu prin ocolirea lor.

Nu cerem privilegii, ci vrem doar sa fim ascultati in mod real, inainte ca un proiect cu impact major asupra salariatilor din sectorul public sa mearga mai departe pe un traseu legislativ ireversibil. Vrem sa fim ascultati pentru ca avem solutii concrete pe care vrem sa le putem prezenta, discuta, negocia.

Graba de a duce proiectul mai departe in Parlament inainte ca dreptul nostru de a fi consultati sa fi fost efectiv respectat va produce vatamari iremediabile.

Nu este un risc abstract si nici o simpla teama teoretica. Este o pierdere concreta a unui drept care nu mai poate fi recuperat. De aceea cerem aceasta masura provizorie.

Este de notorietate ideea vehiculata in spatiul public privind pierderea fondurilor din PNRR daca nu se voteaza legea pana la sfarsitul lunii august.

Dincolo de faptul ca acest argument nu poate fi folosit ca fundament juridic pentru asanarea unor nelegalitati, si dincolo de faptul ca Guvernul a avut o perioada de cativa ani pentru a initia si redacta forma finala a proiectului, acest argument dezvaluie o stare de spirit si totodata o strategie profund viciate si daunatoare. Azi ‘vindem’ principii, drepturi si dialogul social, pentru a obtine bani. Maine ce mai vindem?

****

Pentru toate aceste motive, va rugam sa admiteti prezenta cerere de ordonanta presedintiala pana la solutionarea definitive a actiunii de fond”.

* Cititi aici intreaga actiune a Sanitas