Teama de depresiune si speranta ca nu va fi
Citesc ca Ministrul Finantelor a declarat ca spera ca economia va incepe sa-si revina din criza in maximum doua luni. Florin Citu crede ca desi este o scadere puternica, totusi nu este atat de rea "cum cred unii". Nu acelasi lucru il cred insa cei mai reputati economisti ai lumii, care se pastreaza mult mai rezervati in a anunta deja “o revenire puternica”. Ba chiar unii vorbesc de o curba in “U” (o depresiune economica) si nicidecum in “V” (o revenire pe atat de rapida pe cat este caderea).
Mult mai severa decat recesiunea economica, depresiunea este forma extrema de cadere a economiei, caracterizata de cresterea abrupta a somajului, restrictionarea creditarii, restrangerea majora a productiei industriale, inghetarea investitiilor, hiperinflatie, reducerea masiva a schimburilor comerciale, reducerea cererii de marfuri si servicii, scaderea cifrelor de afaceri si a profitabilitatii, majorarea costurilor de productie, reducerea nivelului de trai al populatiei, producerea de numeroase falimente atat in randul firmelor dar si in randul bancilor. Cu exceptia falimentelor bancare, nu va suna cumva deja cunoscut?
Din pacate, contractia rapida a activitatii economice (si prin urmare si a bunastarii economice) cauzata de pandemia Covid-19 ar putea sa ne pedepseasca pe toti mult mai dur decat ne-am fi gandit initial. Pe masura ce guvernele de pretutindeni pun bariere stricte mobilitatii oamenilor si marfurilor, iar consumatoriilor li se face tot mai frica sa-si cheltuie banii care devin din ce in ce mai putini, economia poate fi aruncata intr-un abis din care revenirea ne-ar putea lua ani intregi. Nici daca ar dori, publicul larg nu-si poate cheltui banii pentru ca este indemnat sau chiar fortat sa stea acasa. Nici daca ar mai dori, comerciantii nu mai pot ajunge la clientii lor, iar multe dintre magazine nici nu mai primesc marfa de la furnizori. Traim o contractie rapida a activitatii economice si prin urmare si a bunastarii. Atat timp cat accentul referitor la sanatatea publica este pus pe distantare sociala, autoritatile nu vor dori oricum ca oamenii sa se aventureze sa iasa afara.
Guvernele lumii aplica masuri fara precedent pentru atenuarea declinului, de teama ca o recesiune globala, care azi a devenit sigura, sa nu izbucneasca intr-o criza si mai profunda. Este insa foarte important ca factorii de decizie sa recunoasca si limitele interventiilor lor. Economistul Mohamed A. El-Erian spune ca politicile reprezentate de rabat fiscal, imprumuturi cu dobanda redusa sau refinantare ieftina pentru ipoteca nu ii vor convinge pe oameni sa-si reia activitatea economica normala, daca in continuare se tem pentru propria sanatate. Prioritatea imediata ramane, desigur, planul de sanatate publica care vine cu masuri (distantare sociala, auto-izolare) ce sunt fundamental incompatibile cu modelul de business in care economiile lumii moderne sunt conectate intre ele. Cat priveste severitatea si durata crizei economice, toate vor depinde de succesul planului de sanatate, de a identifica si de a limita raspandirea virusului, de a trata bolnavii si de a spori imunitatea populatiei. Amploarea impactul economic va depinde in mare parte si de reactia publicului la aceasta boala si la acest plan. Reactia publica ar putea permite ca boala sa se raspandeasca mai rapid si mai extins sau ar putea crea costuri inutile.
O analiza semnata de expertul firmei Deloitte in prognoza economica Daniel Bachman arata ca pandemia COVID-19 va afecta economia globala in trei moduri principale. In primul rand prin impactul direct asupra productiei. Productia chineza a fost deja afectata in mod substantial de inchiderea fabricilor din provincia Hubei si din alte zone. Multe tari europene incep sa simta, de asemenea, un impact direct, deoarece autoritatile lor au instituit masuri similare. Incetinirea din China are efecte asupra exportatorilor in China. Cele mai mari surse de importuri din China sunt Coreea, Japonia, alte tari asiatice, dar si Uniuena Europeana, potrivit Bancii Mondiale.
Apoi, apar perturbari grave in lanturile de aprovizionare si pietele de marfuri. Multe firme producatoare se bazeaza pe schimburile comerciale din tarile afectate de pandemie, la fel cum multe companii se bazeaza pe vanzarile din China pentru a-si indeplini obiectivele financiare. Dr. Bachman spune ca incetinirea activitatii economice si restrictiile de transport in tarile afectate, vor avea impact asupra productiei si rentabilitatii unor companii globale. Pentru firmele care se bazeaza pe marfuri din regiunile afectate si care nu sunt capabile sa schimbe cu usurinta sursa de aprovizionare, dimensiunea impactului poate depinde de cat de repede se diminueaza focarul. Intreprinderile mici si mijlocii au dificultati si mai mari in a supravietui perturbarii aduse in piata. Firmele care se ocupa cu transportul de persoane si cele din turism au pierderi masive, probabil de nerecuperat.
Nu in cele din urma, se produce un impact financiar asupra firmelor si pietelor financiare. Intreruperile temporare ale activitatiilor economice pun o mare presiune pe firme, in special asupra celor cu lichiditati reduse. Brokerii pietelor financiare pot sau nu sa anticipeze sau sa inteleaga corect care sunt firmele vulnerabile. Creste considerabil riscul investitiilor financiare: jucatori-cheie ai pietei financiare pot adopta decizii cu privire la investitii care nu sunt profitabile in conditiile actuale. Asta duce la slabirea increderii in instrumentele si pietele financiare. Potrivit lui Bachman, o posibilitate ceva mai verosimila este reprezentata de o scadere semnificativa a pietelor de capital propriu si a pietelor de obligatiuni corporative, investitorii preferand sa detina titluri de stat (in special trezoreriile SUA) ca urmare a incertitudinii create de pandemie.
Una-peste-alta, asa cum spunea recent secretarul general al ONU, Antonio Guterres, izbucnirea pandemiei si impactul ei economic sunt cel mai mare test pe care trebuie sa-l treaca umanitatea de la cel de-Al Doilea Razboi Mondial incoace. Iar un economist de la Harvard aprecia ca “deja se contureaza ca fiind cea mai adanca prabusire a economiei globale din ultimii 100 de ani”. “Mama tuturor crizelor financiare”.
Este deci foarte posibil ca economia globala sa nu poata evita un scenariu sumbru, unul care seamana mult mai mult cu o depresiune economica decat cu o recesiune. Sa speram insa ca nu va fi asa. Stiti, doar, vorba: speranta moarte ultima!
